Decor incolor pictat de Cronos
Lovituri puternice de fulger,
Se lasă de sub nori si pier,
Nu m-aştept ca ploaia să se termine,
Atâta timp cât mă udă doar pe mine.
Din depărtări o pată de soare cu trasaturi fine,
Am încercat constant să văd doar părtile pline.
Parcă să simt nu mai am timp
Prin lumina slaba iar mă plimb,
Parcă gândirea clară nu mai funcţionează
Şi acea pasăre nu mă mai colorează.
Nu mai suport aceste garduri inutile,
Ce mă despart de mult doritele soluri fertile,
Pe care le merit prin muncă dreapta,
Mă-ntreb dacă voi reuşi să las o pată.
Nu-s curios, nici diferit
Dar nu mai rezist ca până şi cuvântul sa-mie fie oprit!
Făra drepturi mă tin cu poarta-nchisă…
Aş da cu pumnii sa obtin o fisă.
Am drepturi respinse mereu,
Orice tentativa de ridicare e incheiată cu un croşeu.
Şi trist e momentul in în care,
Cel pe care l-ai iubit, la gâtul tău sare fara reţineri, rece sa te omoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu