Prabusirea ta, triumful stancii

Prabusirea ta, triumful stancii

Cazut adanc in infinit presupus,
Sfori nu exista ca n-a fost om sa le lege.
Urci pe piatra abrupta, sub tine cactus,
Greseste cine crede ca se poate autointitula rege.

Rece-i jos, temperatura direct proportionala cu altitudinea.
Pentru a urca, ca prima unealta-i atitudinea,
Nu-i rost sa te uiti visator la cel cu doi metri mai sus,
Cand ai putea tacticii tale de urcare sa-i adaugi un plus

Grija ridicata, echilibrul vital,
Cercetarea treptei superficial,
Dezechilibru domina fractiunea,
Vagabondeaza ratiunea.

Intinzi mana spre camarad mai jos,
Cutit ascuns, rana pan' la os.
Ochi blanzi, multumire adanca,
Nu uita, inca te afli pe stanca.

Elemente exterioare exercitate constant,
Vantul bate-n locuri netede cu puterea unui elefant.
Gandeste mai intai, experianta te-nvata
Nucleul straluceste orbitor cand totul atarna de-o ata.

Vezi mana dreapta, loc instabil,
Te-anunta calatorul amabil
Schimbi pozitia, sfatul ascultat,
Unde ti-a fost capul? Acum e pe asfalt.

Nu-i doar gheata e si foc,
Nu te scula devreme, inca mai e loc,
Nu arunca prea puternic privirea,
Echilibrul se pierde, e tarziu... Trezirea!

Radeai c-a nimerit piatra aparent stabila,
Nu mai e amuzant cand piatra ta-i o bila.
Razi in cadere? Nu, retraiesti clipele fericite,
Ai cazut cu dorinte neimplinite.

Sunt doi bani, acum, cat esti bogat,
O avere cand s-a terminat.
Macar stii ca data viitoare
Niciun lucru neimportant nu moare.

Fa o pauza, ai urcat mult.
Acum fata de cei de jos te vezi mai cult.
Dar uneori asta-ti fura privirea
Si ca rascumparare se vrea gandirea.

Pacat, ai capatat prea multe lipsuri,
Incerci de la altul, material de umplere sa furi.
Nu-i atacul defensiva perfecta
Cand din stanga vine o lovitura directa.